Fantasma gândului meu mut,
Mă poartă printr-o toamnă din trecut,
Precum Virgilu pe Dante cel proscris,
Din Iad în Purgatoriu, apoi în Paradis.
Același drum străbatem fiecare,
În viața noastră mult prea trecătoare,
Dar nu în aceeași ordine, se pare.
Căci cine-n viața asta nu-i proscris?
Janina ,Jurnal (noiembrie 1987)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu