Despre mine

Fotografia mea
Veselă, sociabilă, visătoare

luni, 22 decembrie 2014

Amintiri... :”Poveste de omăt”

Motto:
 ”El recuerdo es el unico paraiso del cual no podemos ser expulsados”(?)
(”Amintirea este singurul paradis din care nu putem fi alungați”)

O poezie delicată despre copilărie, depre iarnă și poveștile bunicii.
Autor: Otilia Cazimir


                                 "Tu nu stii…
                                  A fost odată
                                  O căsuță fermecată
                                  Și-n căsută-o fată mică,
                                  Un pisoi și o bunică.
                                  Și-ntr-o iarnă, într-o seară,
                                  Fata s-a uitat afară
                                  Și-a văzut cum prin perdea
                                  Stelele râdeau de ea…

                                  Dar pe drum cotit si nins,
                                  Umbră sură s-a desprins:
                                  Un voinic abia de-o șchioapă
                                  Inota-n omăt ca-n apă.
                            
                                  Și proptinduse-n toiag
                                  Un toiag mai nalt ca el
                                  A-nceput să cânte-n prag,
                                  Tremurat și subțirel…

                                  Dormi?
                                  Și nici n-am prins de veste!

                                  Ușa s-a închis cu cheia,
                                  Focu-si pâlpâie scânteia,
                                  Și povestea nu-i poveste:

                                  Eu eram fetița-aceea,
                                  Iar bunica – nu mai este…"

Janina, Jurnal, marți, 16 decembrie 2014