Amintire din cartea de muzică

Când eram școlăriță,manualele școlare le numeam pur și simplu ”cărți”
(cartea de citire,cartea de istorie,cartea de muzică...).Nu prea foloseam
cuvântul ”manual”.
Cărțile de școală le cumpăram...Când apăreau în librărie,pe la sfârșitul lunii august dădeam sfoară în țară prin viu grai pentru că nu aveam telefon .Iar cei care aveau erau destui de puțini...
Dar cu câtă emoție le răsfoiam ! Și le păstram cu atâta grijă !
Și cum manualele nu se schimbau în fiecare an beneficiau de ele și frații mai mici ...
Mie îmi plăceau în mod deosebit manualele de muzică...Conținutul lor era o limbă necunoscută,un fel de matematică de neînțeles.Sigur,cu timpul am învățat și notele și valorile lor și modul în care se leagă între ele pentru a alcătui o melodie...Am aflat că muzica este o știință aparte,ale cărei taine trebuiesc descifrate cu ochii,cu urechile ,cu sufletul...Am învățat solfegii și cântecele cu dificultate pentru că nu aveam acel dar deosebit care se numește”ureche muzicală”.La muzică am avut notele cele mai mici...dar nu aceasta este important...
Important a fost pentru mine un cântecel pe care l-am învățat,cred,prin clasa a VI-a.Se numea,dacă țin bine minte ”Trandafirul”,iar autorul său era Ludwig van Beethoven...
L-am cântat și mai târziu ,prin 1985,când fetița mea era elevă în cursul primar și trebuia să prezinte la ora de muzică,un cântec,învățat neapărat de la mama...Păstrez și acum în memorie și melodia și versurile:

”Din focul razelor de soare port bogat veșmânt
 Cu mine dulcea primăvară vine pe pământ
 Impart albinelor măiestre dulcele nectar
 Chem fluturii să joace-n soare jocul lor sprințar

 Mi-a dat a firii rânduială platoșă de spini
 De-aceea rele tot imi poartă viespii cei haini...
 Eu înfloresc și-ascult povestea blândului zefir
 Căci viespea va rămâne viespe iar eu trandafir.”

La orele de muzică am învățat că oricine poate iubi muzica,o poate asculta dar că nu oricine o poate compune...

Janina,Jurnal,1985