Despre mine

Fotografia mea
Veselă, sociabilă, visătoare

miercuri, 21 noiembrie 2012

Tragedia


Toamnele mele vesele și triste...Cu plecări și despărțiri...
Am spus că voi scrie despre viața mea, despre oamenii pe care i-am cunoscut și care, într-un fel sau altul, au făcut parte din ea.
Voi scrie astăzi despre cumnatul meu Mihai.P. de care familia s-a despărțit pentru totdeauna vineri,16 noiembrie 2012. A plecat întru cele veșnice cu un ultim și zguduitor gest de disperare și revoltă contra celor care adus România în sapă de lemn, care au distrus fabrici și uzine, lăsând oamenii pe drumuri...
Nu este singurul. Ziarele și posturile de televiziune prezintă destul de des situația tragică a oamenilor rămași fără un loc de muncă, cărora li s-au furat visurile și demnitatea...
Pe Mihai l-am cunoscut înainte de a-mi deveni cumnat.Era elev la cursul seral la Liceul ”Vlaicu - Vodă”,unde eram profesoară de franceză. Îi admiram și îi respectam pe acești oameni care munceau din greu, (unii pe trei schimburi ) și care veneau și la școală să învețe și să-și completeze studiile. Franceza nu-i deloc ușoară dar se străduiau. Mihai citea foarte bine și mă minunam cum de reușea să rețină așa de corect un text. Dar explicația era simplă. Era foarte atent în clasă și se străduia să rețină tot.Era blajin și avea umor.Avea note mari.A luat și examenul de bacalaureat pentru că era ambițios...
Mai târziu, când a devenit cumnatul meu, mi-am dat seama că este un om de nădejde pe care te poți bizui.A fost alături de familie și la bucurie și la necaz...Fiica lui cea mare, Anca, este de aceeași vârstă cu fiica mea.
Anii au trecut și iată ne-am apropiat de vârsta pensionării. Eu mai devreme ,bineînțeles, iar el urma să se pensioneze în anul următor...Dar din nefericire fabrica de porțelan ARPO ,o mândrie a orașului, s-a închis, ca și alte fabrici din țară...A rămas șomer în perioada această de criză când nu se mai găseau locuri de muncă.
Nu a rezistat acestui șoc și s-a îmbolnăvit...Și nici medicii nu l-au ajutat prea mult. Unii din ignoranță, alții din lipsă de interes. Și  a plecat din viață pentru că viața îi devenise o povară...
Și, ca o tristă ironie a sorții, aceasta se întâmpla tocmai în momentele când sora mea aștepta să vorbească cu  medicul pentru o nouă rețetă care să-l ajute...
O zicătoare arabă spune că ”moartea vine în multe feluri”. A lui a fost cumplită și nedreaptă!
In semn de omagiu îi dăruiesc pe pagina aceasta de jurnal versurile unui poet italian:
                                         Voi culege pentru tine
                                         ultimul trandafir din grădină,
                                         trandafirul alb care înflorește
                                         odată cu lăsarea ceții.


Janina, Jurnal 21 noiembrie 2012

luni, 1 octombrie 2012

1 Octombrie 2012.

Imaginea aceasta am primit-o de la sora mea.
(”sorellina”)


  Toamna 2012, o altă toamnă lângă alte toamne trecute...1 octombrie, o nouă aniversare lângă alte aniversări trecute. O primă pagină dintr-un alt an care începe pentru mine azi.
Dar despre toamne și aniversări am mai scris... Și n-aș vrea să mă repet...Voi transcrie azi  o poezie scrisă de mine, tot în jurnal, cu ceva vreme în urmă...






Se-ntoarce toamna iar...

Se-ntoarce toamna iar din depărtări
fluturând roșii și galbene flamuri
de frunze purtate de vânt pe cărări
și risipite șăgalnic prin lanuri.

Ploile plâng încet în înserare
iar boabele de struguri se desfac...
Parfum de vin, ce dulce desfătare !
Îmi vine să râd, să plâng și să tac...

Sori coborând alene-n asfințit
cu zbateri rare de lumină-nvinsă,
eternele tăceri și-un dor infinit
de iubirea de ieri, astăzi ninsă
de frunzele toamnei de aur topit...

Janina,Jurnal,16 sept.2012.

Astăzi trec pragul unui nou octombrie pentru a păși, prin toamnă, pe drumul unul nou an din viața mea...


Janina, Jurnal, 1 octombrie 2012

marți, 18 septembrie 2012

Toamna 2012

Motto:
Nici frumusețea primăverii și nici a verii nu are grația
Pe care am zărit-o pe al toamnei obraz”
(John Donne)

Toamnă, toamnă ...
Îmi sunt atât de dragi primele zile însorite de septembrie când toamna se îngână cu vara...Ziua este mai scurtă, diminețile sunt mai răcoroase, razele soarelui sunt piezișe iar lumina cade altfel peste arbori și case...
Simt puțină nostalgie după vara care a trecut dar peisajele toamnei îmi umplu sufletul cu noi armonii...
Armonii de sunete, culori și parfumuri...
Șoapta vântului, foșnetul frunzelor, susurul ploilor...
Frunze în variate nuanțe de verde stins, galben, roșu, arămiu, ruginiu...
Parfum de struguri, de mere, de nuci care își părăsesc coaja ca pe o haină veche...
Și nu pot să nu murmur versurile lui Baudelaire :”Comme de longs echos qui de loin se confondent / Dans une tenebreuse  et porfonde unite / Vaste comme la nuit et comme la clarte / Les parfums, les couleurs et les sons se repondent”...
Iubesc toamna în ambele ei ipostaze: și la începutul ei când este bogată și veselă dar și la sfârșit de noiembrie când este golașă și tristă...În octombrie și noiembrie sufletul meu se întoarce spre poezie, spre trecut, spre amintiri...
Recitesc poezii dragi sau privesc fotografii...
Toamnă, toamnă...


Janina,Jurnal,18 sept.2012

marți, 11 septembrie 2012

O toamnă de demult (1976)

                         
                              SEPTEMBRIE
                                 (1976)
                         Septembrie vine cu calde-adieri
                         srecurându-mi prin frunze  șoapte de dor...
                         Cerul , albastru ca-n vara de ieri,
                         plimbă o frântură pufoasă de nor...

                         Septembrie mi-aduce un nou început;
                         sunet de clopoțel și voci de copii ...
                         Vacanța e un vis la ”timpul trecut ”,
                         iar toamna coboară discret dintre vii...

                         Septembrie-aduce un nou anotimp,
                         parfumuri de fructe, plutind prin unghere...
                         Florile verii vor muri în tăcere,
                         ca doruri uitate ,învinse de Timp...

                         Tot la tine visez în ore târzii
                         când ploaia-mi pare-o muzică bizară...
                         Septembrie e-aici ! Mai sper c-ai să vii,
                         traversând Timpul și toamna de-afară...



Janina-Jurnal,1976

miercuri, 28 martie 2012

Jurnal, Transcriere sentimentală

Janina,Jurnal 2010(transcriere sentimentală
lângă însemnarea ”Fotografia”)

Poza veche (fragmente)
Autor:Otilia Cazimir

Sunt eu, fetiţa asta serioasă
Ce stă pe-un scăuieş, cuminte,
Strângând la piept, cu mâinile-amândouă
Păpuşa nouă,
De care încă-mi mai aduc aminte?
(Avea rochiţă albă, de mătasă.)
...
Pe vremea ceea nu mă cunoşteam, -
Oglinzile erau aşa de- nalte!
O dată doar, în luciul unui geam
Am bănuit o clipă chipul meu,
Am prins în ochi surâsul celeilalte
Şi n-am ştiu că-s eu.
...
                               Azi, din fetiţa aceea nu mai este
                               Decât o poză ştearsă şi-o poveste.
                               Cu ochii mari, cu cerceluşii din ureche,
                               Mi-a adormit – păpuşa veche
                               Pe scauieşul din grădină –
                               În suflet, printre cioburi de lumină.

Dar de Crăciun, când fulgi subţiri de fum                             
Coboară linişte pe suflet şi pe drum,                     
Când bate-n geamuri cea dintâi colindă, -
Din întunericul uitat în mine
Eu simt, încetişor, cum vine
Fetiţa din oglindă,
Cum îşi deschide ochii calzi şi vii
Şi-mi cere iarăşi râs şi jucării.

(Din volumul „Poezii”, 1939)

duminică, 25 martie 2012

Jurnal 1974-”Primăvara”

Autor:
Janina Ivănescu



                                  De unde vii ,frumoasă primăvară?
                                  Din care colț de rai,din care țară?
                                  Cu primii ghiocei ce râd in soare
                                  Și c-un alai de păsări cântătoare ?

                                  Cu miros de iarbă crudă pe câmpii,
                                  Și cu bănuții sclipitori de păpădii...
                                  Cu muguri verzi dorind cu nerăbdare,
                                  Să reînvie-n frunză și în floare...

                                  Pământu-i reavăn,ieșit de sub zăpezi.
                                  Cireșii -s plini de floare în livezi...
                                  Ce dor mi-a fost de tine,primăvară !
                                  In viața mea revii, a câta oară ?

aprilie 1974


marți, 13 martie 2012

O amintire,o poezie

Ofranda
Autor: Otilia Cazimir



                                    Azi vreau să-ți aduc din trecut
                                    Un proaspăt parfum amintirii.
                                    Surâsul de mult cunoscut
                                    Și vechiul îndemn al privirii.

                                    Te lasă robit amăgirii
                                    Și nu mă-ntreba dacă sufăr:
                                    Pe lacul pustiu al iubirii
                                    E ultima floare de nufăr…

Janina ,Jurnal (1977)
Note,notițe,amintiri de lectură,poezii pentru EL




duminică, 29 ianuarie 2012

Amintire din cartea de muzică


Când eram școlăriță,manualele școlare le numeam pur și simplu ”cărți”
(cartea de citire,cartea de istorie,cartea de muzică...).Nu prea foloseam
cuvântul ”manual”.
Cărțile de școală le cumpăram...Când apăreau în librărie,pe la sfârșitul lunii august dădeam sfoară în țară prin viu grai pentru că nu aveam telefon .Iar cei care aveau erau destui de puțini...
Dar cu câtă emoție le răsfoiam ! Și le păstram cu atâta grijă !
Și cum manualele nu se schimbau în fiecare an beneficiau de ele și frații mai mici ...
Mie îmi plăceau în mod deosebit manualele de muzică...Conținutul lor era o limbă necunoscută,un fel de matematică de neînțeles.Sigur,cu timpul am învățat și notele și valorile lor și modul în care se leagă între ele pentru a alcătui o melodie...Am aflat că muzica este o știință aparte,ale cărei taine trebuiesc descifrate cu ochii,cu urechile ,cu sufletul...Am învățat solfegii și cântecele cu dificultate pentru că nu aveam acel dar deosebit care se numește”ureche muzicală”.La muzică am avut notele cele mai mici...dar nu aceasta este important...
Important a fost pentru mine un cântecel pe care l-am învățat,cred,prin clasa a VI-a.Se numea,dacă țin bine minte ”Trandafirul”,iar autorul său era Ludwig van Beethoven...
L-am cântat și mai târziu ,prin 1985,când fetița mea era elevă în cursul primar și trebuia să prezinte la ora de muzică,un cântec,învățat neapărat de la mama...Păstrez și acum în memorie și melodia și versurile:

”Din focul razelor de soare port bogat veșmânt
 Cu mine dulcea primăvară vine pe pământ
 Impart albinelor măiestre dulcele nectar
 Chem fluturii să joace-n soare jocul lor sprințar

 Mi-a dat a firii rânduială platoșă de spini
 De-aceea rele tot imi poartă viespii cei haini...
 Eu înfloresc și-ascult povestea blândului zefir
 Căci viespea va rămâne viespe iar eu trandafir.”

La orele de muzică am învățat că oricine poate iubi muzica,o poate asculta dar că nu oricine o poate compune...


Janina,Jurnal,1985