Peisaj- Regis Art
Subțire trecere
Trecerea prin anotimpuri mi s-a părut întotdeauna rapidă, amalgamată, tristă...de la albul iernii la albul diafan al primăverii timpurii, apoi la verdele intens al verii, stropit cu maci și parfum de tei...Apoi la culorile toamnei ... In fiecare anotimp există prezentul...O singură zi... o zi când trebuie să mergi undeva, să faci ceva, să cauți ceva...Numai prezentul pare plin de substanță. Dar când tot ce-ai făcut, căutat sau găsit a rămas în urmă, nu mai ai decât amintirile, nostalgiile...Fragile, inconsistente...
Din august am trecut în septembrie, apoi în octombrie...
În august am călătorit.
In septembrie am fost la școală cu nepotul...
În octombrie am avut o aniversare ( 70 de ani). Inspăimântător, nu???
De ceva vreme, la fiecare aniversare scriu o poezie...
Iată poezia din octombrie 2015:
Când voi fi departe...
Când voi fi departe, lângă lac
am să-ți șoptesc chemarea;
și mă prefac apoi într-un copac
să pot cuprinde zarea..
Tu, poate, vei veni în pripă
mânat de-o vrajă din trecut
te vei mira, privind o clipă,
un loc ce-ți pare cunoscut.
Și așezat la umbra mea,
cu gândurile duse,
vei frânge-n mână o rămurea
ca-n vremurile apuse.
Prin frunze vei privi seninul,
gândindu-te la mine;
și clipei-i vei sorbi preaplinul
dar nu vei știi că sunt cu tine...
Janina, Jurnal, 16 oct. 2015
