De ziua tatălui

10 mai 2020

                                      MON PÈRE

                                   Toi qui poses
                           Tous les jours sur mon front
                       La caresse rassurante de ta main;

                           Toi qui me donnes chaque soir
                       Le baiser porteur du sommeil tranquille;

                                   Toi dont les paroles
                            Font naître la confiance heureuse;

                           Aujourd`hui comme hier et demain
                            - même quand tu ne sera plus là  -
                                   Je garderai toujours
                                  Au plus profond de moi
                                  La quiétude de ta présence,
                                    Et je murmurerai encore
                                        Tout bas:
                           Si tu savais comme je t`aime.
                                        Papa!...

Pierre VAUSSAIS

Lumea de azi

MOTTO
,,Avem mereu ceva de iertat, ceva de învățat, ceva de uitat. Că doar nu le putem căra pe toate cu un singur suflet."(Ileana Vulpescu)
***
Lumea de azi, la fel ca și cea de ieri.
Surprinsă sau iresponsabilă, îndoliată , optimistă și solidară. 
Omenirea confruntată cu un inamic greu de învins :Covid 19.
...
VINDECAREA
Kathleen O´Meara 1839-1888

Și oamenii au rămas acasă
și au citit cărți și au ascultat,
Si s-au odihnit și au făcut exerciții
și au făcut artă și s-au jucat
și au învățat noi moduri de a fi
și s-au oprit
și au ascultat mai atent
cineva medita
cineva se ruga
cineva dansa
cineva și-a întâlnit umbra
iar oamenii au început să gândească altfel
Si oamenii s-au vindecat.
Și în lipsa oamenilor care trăiau
în mod stupid,
periculos,
fără sens și fără inimă,
Pământul începu să se vindece
iar când pericolul se sfârsi,
iar oamenii se regăsiră,
se întristară pentru morți
și au facut noi alegeri
și au visat la noi orizonturi
și au creat noi moduri de a trăi
și au vindecat complet pământul
la fel cum ei fuseseră vindecați.

Kathleen O’Meara, (n.1839 Dublin – d.1888 Paris), sub pseudonimul „Grace Ramsay” a devenit cunoscută ca scriitoare a unor opere de ficțiune, remarcabile pentru puritatea tonului, delicatețea sentimentului și limbajului simpatetic. Și-a câștigat reputația prin lucrări biografice cu teme catolice și de reformă socială. A fost mulți ani corespondentul parizian al „The Tablet”, o revistă catolică britanică de frunte.

Spleen de duminică

”Ce-oi fi făcând pe acolo unde ești?”

 Demostene Botez

Spleen de duminică

              Ce-i fi făcând pe-acolo unde ești?
              Pe-aicea plouă liniștit... pustiu...
              Cu unghia pe geamul străveziu
              Scriu începutul unei vechi povești.

              În jurul mesei fac călătorii,
              Neobosit, deși-am pornit de-un ceas.
              Vreau parcă să ajung unde-ai rămas,
              Deși cu gândul tot te-aștept să vii.

              Și-așa, absent, de mult călătoresc
              Purtând în minte fericirea noastră...
              Le geam o clipă ca să-mi răcoresc
              Îmi razăm fruntea caldă de fereastră.

(Din volumul "Floarea pământului", 1920)
....
Janina, Jurnal, dumincă,17 noiembrie 2019

Nostalgii

Motto:
”Eu simt că mor uitându-mă-ndărăt
Și cum coboară lacrimi să mă spele,
Te caut într-un cuib de rândunele,
Mi-e dor, măcar în poze, să te văd.
Și, totuși, dincolo de-acest prăpăd,
Tu ce mai faci, motiv al vieții mele?”

      (Adrian Păunescu)

Iubirea noastră

Iubirea noastră n-a murit nicicum. 

S-a rătăcit, demult pe vechiul drum...

Același drum venind de nicăieri,

Uitat în alte primăveri...

Iubirea noastră nu s-a stins în scrum.

M-a așteptat la  margine de drum,

Același drum pe care astăzi trec mai rar,

Sub dalba floare de cireș amar.

Janina, Jurnal 14 aprilie 2013

1 Octombrie 2019...

Încă o aniversare...

Motto:
”Ne căutam destinul în trifoi
Şi-l căutam în câte patru foi.
Dar tot ghicind în frunza adunată
Mi s-a uscat buchetul dintr-odată.”
(catren de Tudor Arghezi )

Nostalgii de octombrie

                                     Și  iar vine Octombrie, parcă,
                                     Odat`cu  iubirea de ieri,
                                     Când toamna începe să toarcă
                                     Și vorbe , și misterioase tăceri...

                                     Te aștept în octombrie, seara
                                     Să ascultăm ale toamnei viori
                                     Ce suspină duios, pe strune de ploi,
                                     Un cântec uitat pe o pajiște, vara

Janina, Jurnal, 1 oct. 2019

Septembrie!

Motto:
”Suflet al meu, ce faci acu,
  Pierdut prin lucrurile toate?
  Lăsându-şi soarele-n bucate,
  Vara, catarg de foc, trecu.”
                          (Miron Radu Paraschivescu, ”Septembrie”)
***
Toamna mea din poezii...

***
Ce dacă vine toamna, dar câte nu au fost?!
Să mă gândesc acum, nu are niciun rost;
Îngalbenită frunza, în poale de-o să-ţi cadă,
E ca în suflet, azi, iubirea mea să-ţi şadă.

(George din Ppodoleni ,”Cu toamna vreau, iubito ,cu ea să mă trădezi...”)

***

"Pe deal, într-o podgorie stropită vînăt, 
te-aș duce uneori, să ne lovim de soare.
Să ne întîmpine o piersică pe creangă
ca un păcat de aur, toamna, pe dogoare "

(Lucian Blaga, ”Andante”

***

”iubito, vino mai aproape 

să ne-așezăm la dulci povești, 

să ascultăm cântecul toamnei 

cum bate vântul în ferești. 

un psalm cântat duios de îngeri 

îngână sferele albastre 

și se -mpletesc cu dulci romanțe 

din tinerețea vieții noastre. ”

(Ion Ionescu-Bucovu)

Fantezie de iarnă

Câteva rânduri:
(Iernile mele)

Iernile mele s-au adunat într-un mare buchet alb...Multe la număr: vreo 73... Pe primele nu mi le amintesc deloc... Iar dintre celelalte  îmi amintesc doar câteva. Nu ca pe o poveste ci doar imagini...Amintiri...
Pe la trei ani am ieșit în curtea casei fără șosete.. Bunica m-a găsit repede, cu picioarele roșii și mâncând zăpadă! Bineînțeles că n-am pățit nimic! N-am răcit, n-am tușit , n-am făcut febră...
Îmi amintesc și primul brad de Crăciun, micuț și plin de mici obiecte colorate! Atunci am primit și prima păpușă care mi-a fost prietenă multă vreme...
Apoi au venit alte ierni, alte zăpezi, alte sărbători ! Cu ghetuțe la geam, cu prințese de zăpadă, urși polari și alte personaje, desprinse din poveștile pe care le citeam...Și a mai fost și iarna aceea grozavă cu zăpada până la streașina casei!
Apoi săniuș și colinde cu colegii de școală... Au fost cele mai frumoase ierni...
Și acum, iată, mă regăsesc într-o poezie cu toate visurile mele de demult ...

VIS ALB
Autor: Otilia Cazimir

Aș vrea cu tine să mă duc departe,
La Polul Nord, sub cerul de opal,
Când gheața mării clare se desparte
în blocuri plutitoare de cristal.

Desfășurând culorile-i spectrale,
S-ar înălța deasupra noastră ca un fald
Dantela aurorei boreale,
De purpură, de aur și smarald.

Banchiza albă ne-ar așterne-n față
Covoare de omăt imaculat.
Și-n adăpostul mic, scobit în gheață,
Am arde-un foc de spirt denaturat.

Din larga-mpărăție de zăpadă,
S-ar aduna fantasticul norod
Al nopților polare, să ne vadă
Ursi albi, de vată, foce mari, de glod …

Iar când natura-n soare nou învie
Și când văzduhul nu mai e opac,
Într-un bazin de sticlă argintie
Ar licări oglinda unui lac.

Acolo-n apa-i calmă și albastră
M-aș duce-n zori de ziuă să mă scald
Și cât ar fi de frig, iubirea noastră
M-ar face sa-mi închipui că mi-i cald!

Janina, Jurnal, 2 februarie 2019