Azi merg la casa Bunei,o casă bătrânească:
două-ncăperi,o sală și ochiuri de fereastră ,
din care îmi zâmbeau garoafe sau gutui...
Icoana cu Maria sta prinsă într-un cui,
sub marele ștergar din borangic brodat.
Lângă perete,lavița cea veche cu macat...
Intr-o fotografie un chip ,prin ani pierdut...
S-a dus demult bunicul.Eu nu l-am cunoscut.
Plutește în odaie parfum din alte vremi...
Din nou ,copilărie ,spre tine tu mă chemi...
Mă-ntorc în amintire.Deschid încet portița.
Se bucură bunica:”--Uite! A venit fetița !”
”Pe unde ai venit? --”Pe-acolo,pe tăpsan”.
”--Să nu mai pleci de-acasă! Te fură vreun țigan ”.
Tresar înduioșată de vocea de demult.
Privesc în jur o clipă și-aș vrea s-o mai ascult...
S-a gârbovit căsuța .Și este altfel poarta.
Fetița e ...bunică. Azi vine cu nepoata.
