Octombrie 1976.Încă un octombrie adăugat la vârsta mea...am 31 de ani.
În curte .lângă un mic piersic,ivit de nicăieri,stă parcată Dacia mea albastră,iar sub ea se odihnește un cățel cenușiu,un paznic tare drăguț și conștiincios ,care nu lasă pe nimeni să intre în curte.Celălalt cățel,Krik,era și mai aprig.Imi aduc aminte de el cu drag,face parte dintr-un lung șir de prieteni cu patru lăbuțe...
Vom mai râmâne o vreme în acest spațiu definit de o adresă precisă :strada Cuza-Vodă,nr.94-96.Începem să ne gândim la plecare.Din când în când facem ordine prin hârtii și obiecte și ne debarasăm de cele inutile.Le vom folosi drept combustibil la iarnă.
Privesc casa,grădina,copacii. In august duzii mei gemeni ( de creanga unuia dintre ei era agățat un leagăn)m-au încântat,(pentru acâta oară ?) cu frunzișul lor pictural,colorat în minunate nuanțe de verde,galben și auriu,un adevărat mini-spectacol al toamnei în avant-premieră.Acesta era marele lor moment de glorie vegetală.
Știu că voi pierde acest spațiu drag pentru totdeauna. Imi pare atât de rău...O pierdere irecuperabilă,adăugată la alte pierderi irecuperabile...
Janina Jurnal,1976(fragment)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu