6 septembrie 1969
Începutul toamnei îmi aduce în suflet calda nostagie a atâtor alte începuturi,-de ani scolari sau universitari- care îmi dăruiau de fiecare dată ceva nou: colegi noi, profesori noi, iubiri noi...În acest septembrie am revenit în orașul natal pentru a mă fixa definitiv în spațiul în care avea să se desfășoare tot restul vieții mele. Aveam 24 de ani,încheiasem un capitol, acela al studenției. Îcepeam o pagină nouă ; mă aflam în fața unui nou început, acela al profesiei.
Priveam pe geam așeptând ca trenul să ajungă în gară. Șocul frânării produse o mică busculadă printre călătorii grăbți să coboare. Am coborât și eu în dimineața aceea însorită de septembrie, cu un cer uimitor de curat, de un albastru intens.
Studiile les terminasem cu un an în urmă și mă angajasem ca traducătoare la Uzina de Automobile de lângă Pitești. Nu voi scrie nimic despre această scurtă perioadă;a fost o experiență și atât. Munca de traducător nu-mi plăcuse, nu se potrivea nici cu firea mea, nici cu pregătirea mea. Am renunțat, am cerut transferul în învățământ si acum mă întorceam în orașul meu, cu decizia Inspectoratului în poșetă, foarte mândră că voi fi profesoară de franceză,l a liceul de care mă despărțisem cu 6 ani în urmă și pe care eram bucuroasă să-l regăsesc și să-l redescopăr dintr-o perspectivă cu totul nouă.
Cu aceste gânduri, dar și cu altele în minte, urcam fără grabă Strada Castanilor, o mică stradă în pantă, care duce de la gară la piață, către centrul orașului...Nu degeaba se numeste astfel ; era mărginită, încă din vremea copilăriei mele, de castani bătrâni care umpleau primăvara de flori si parfum...
Janina ,Jurnal 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu