Imi amintesc și azi cu nostalgie că în liceul în care am fost mai întâi elevă și apoi profesoară, ziua de naștere a poetului era o zi deosebită , pregătită cu hărnicie de profesori și elevi...Exista un mare moment aniversar frumos și lipsit de formalism, care se desfășura în sala de sport devenită ad hoc sală de festivități .
Și, în fiecare an, pe lângă recitările din poezia eminesciană, se pregăteau lecturi care evocau momente din viața poetului: ”Eminescu și Creangă”, ”Eminescu și Slavici”, sau mici dramatizări după Scrisoarea a III-a” sau poemul ”Luceafărul”.
Câte o fată cu voce frumoasă interpreta vreo romanță sau vreun cântec inspirate de versurile ”atât de frumoase ale domnului Eminescu”.***..
Momentul festiv se încheia cu una sau mai multe poezii omagiale dedicate marelui poet de către contemporanii săi...
Nu știu dacă în vremea din urmă vreun poet din noile generații ( exceptându-i pe Grigore Vieru și Adrian Păunescu) s-a gândit să-i aducă poetului un meritat omagiu ...
***
Scriu aici prima strofă din ”Scrisoare către Mihai Eminescu” de Adrian Păunescu
” De din vale de gândire, de din vale de simţire,
îţi trimit această carte, prea umil, măria-ta,
Ca să-ţi spun că nu e Doina nici în cartea de citire,
Nici în sufletele celor care-n veac ne vor urma.”
...
***- citat din Veronica Micle
Janina , Jurnal 14 ianuarie 2018
