Regele...

 
Pagină de jurnal

Pe 13 decembrie a fost adus în țară pentru ceremonia de înmormântare Majestatea Sa defunctă Regele Mihai I al României...
S-a spus și s-a scris destul despre personalitatea acestui om remarcabil...
Nu vreau să adaug în această pagină de jurnal decât niște gânduri personale.
Doar foarte puțină vreme ( între 1945 și 1947) m-am numărat și eu printre supușii Majestății Sale... Numai că în vremea aceea nu știam...
A fost regele bunicilor și părinților mei. Apoi a venit vremea când a fost alungat, denigrat, ignorat... L-am regăsit  foarte târziu în ziare și la televiziune...Un suflet nobil, demn și curajos...Am înțeles că a fost regele meu și al multora chiar și după ce  bolșevicii i -au confiscat țara și poporul ...
Pe 16 decembrie, însoțit de familie, prieteni, capete încoronate și mai ales de zeci de mii de români, Regele Mihai  a venit să se odihnească alături de membrii familiei sale adormiți întru Domnul ...
Odihniți-vă în pace, Majestate !
***

 În ziua tristă a despărțirii de Majestatea Sa, o doamnă a scris o minunată poezie:

                  Se-ntoarce -acasă azi bătrânul Rege
                  Și nu pe tron, ci pe-un afet de tun...
                  Căci nu mai poate fi oprit de nicio lege
                  Să se coboare în pământ străbun !

                  Cu fețele-mpietrite și-n suflete prea goi
                  Ne închinăm ,la catafalc, tăcuți ...
                  Vom duce-n veci povara gândului că noi
                  Într-un destin cu el am fost pierduți !

                  Ne lasă moștenire-atâta Bunătate
                  Cât a-ncăput în cupa unui veac,
                  Încoronat cu sfânta Demnitate
                 A unui neam iubit ... ce l-a trădat !

                 Ne doare azi o falsă biruință
                 Asupra unui OM, ce ne-a iubit mereu...
               '' Memorie, Morala si Credință '' :
                 E Testamentul lui prin DUMNEZEU !

( Testament,16 decembrie 2017 )
AUTOR: ELENA IONESCU
***
Janina, Jurnal, 17 decembrie 2017

In toamna asta nouă, un alt octombrie începe...

”Gândurile ne iau de acolo unde suntem și ne duc  acolo unde vrem să fim”
(?)

Janina, Jurnal- 1.oct 2017

Catrenul meu de octombrie

” Pășesc anevoios pe drumul care duce
 departe undeva sau poate nicăieri...
 mai stau, din când în când, la o răscruce
 și-aștept să vină alte primăveri.

***

Dialog în octombrie:
(eu și și nepotul meu (8 ani) la telefon):

”-- Buni?
--Daaa! Tu erai ? ce mai face băiețelul lui Buni???
--Eu, bine ...Și tu ești bine ?
--Da!
--Stii că astăzi este ”aniverserul” tău ? (adaptarea  cuvântului ”anniversaire”)
--Da, știu! Dar se zice aniversare Și repet: aniversare...Dar tu de unde știi?
--Am văzut pe facebook!(și citește c”est l”anniversaire de Eugenia Ivănescu
--Aha!-mă dumiresc eu...
--Dar cum ai făcut să trimiți mesajul?
--Eu n-am trimis nimic! L-a trimis facebook! Așa face pentru toți cei care sunt în lista de prieteni a mamei...
--Aaa! Joyeux anniversaire, Buni! ”
--Merci, cheri!
***
Frumos,nu-așa??? L-am scris ca să nu-l uit...
***

16 aprilie 2017... De Paști...

George Coșbuc
                  La Paști 
(fragment)

                            Prin pomi e ciripit şi cânt,
                            Văzduhu-i plin de-un roşu soare,
                            Şi sălciile-n albă floare
                            E pace-n cer şi pe pământ.
                            Răsuflul cald al primăverii
                            Adus-a zilele-nvierii.

                            Şi cât e de frumos în sat!
                            Creştinii vin tăcuţi din vale
                            Şi doi de se-ntâlnesc în cale
                            Îşi zic: Hristos a înviat!
                            Şi râde-atâta sărbătoare
                            Din chipul lor cel ars de soare.

                            Şi-un vânt de-abia clătinitor
                            Şopteşte din văzduh cuvinte:
                            E glasul celor din morminte,
                            E zgomotul zburării lor!
                            Şi pomii frunţile-şi scoboară
                            Că Duhul Sfânt prin aer zboară.

                            E linişte. Şi din altar
                            Cântarea-n stihuri repetate
                            Departe până-n văi străbate
                            Şi clopotele cântă rar:
                            Ah, Doamne! Să le-auzi din vale
                            Cum râd a drag şi plâng a jale!
                             ........