Toamna mea 2013

 16 septembrie

”Îmi place să privesc de la fereastra mea Sena și cheiurile sale în aceste dimineți de un gri dulce, care revarsă asupra lucrurilor o blândețe infinită”...
O frază desprinsă dintr-un text de Anatole France care mă face să-mi amintesc orele de limba franceză și prima mea călătorie la Paris, când am privit cu emoție Turnul Eiffel profilat vag pe cerul ”gris tendre”...
A trecut mult timp de atunci...
Azi, asemeni lui Anatole France, privesc de la fereastra mea de la etajul trei, în aceste dimineți limpezi și răcoroase de septembrie, cerul  meu înalt și albastru, taversat din când în când de norișori albi și pufoși ca florile de bumbac. Teii nu și-au lepădat podoaba de frunze verzi, dar primele frunze galbene se aștern pe trotuare. Văd în depărtare pădurea care se va înveșmânta încetul cu încetul în culorile toamnei.
Mă încântă adierea vântului care îmi mângâie obrajii și-mi aduce aromele străzii. Mirosul de iarbă uscată și mirosul frunzelor se amestecă cu aroma cafelei servite la terasa cofetăriei de la parter...
Îmi place să ascult foșnetul ca de apă al automobilelor care trec și zumzetul ca de albine al glasurilor...
 Și mă încântă aceste momente de contemplare pentru că exist în ele și nimic mai mult...
Astăzi este prima zi a unui nou an școlar... Ea aduce dascălilor și școlarilor un nou început...Mie nu-mi aduce nimic...Doar ceva din farmecul toamnelor mele  trecute...Și un pic de nostalgie...
 Astăzi strada este mai animată, mai colorată, mai veselă...A început școala !
***
Toamna mea 2013 cu nostalgii și poezii !

Janina, Jurnal
16 sept. 2013

Bun venit, septembrie !

Motto:
” Și vine toamna iar
  Ca după psalm aminul... ”
(Lucian Blaga)

Bun venit, septembrie!

Privesc de-a lungul străzii principale din vechiul meu oraș teii bătrâni care s-au îmbrăcat atât de frumos după ce au fost martirizați cu doi ani în urmă...îmi amintesc că anul trecut nu aveau decât câteva nuiele fragile cu frunze puține. Nici măcar nu au înflorit. Am trăit o vară fără parfumul florilor de tei.
În curând coroanele lor stufoase, pe care și le-au refăcut cu migală, vor plânge din nou cu frunze aurii... Îmi răsună în urechi un refren muzical pe versurile lui Nichita Stănescu:”A venit, a venit toamna...acoperă-mi inima cu ceva...”
Au plecat rândunelele. În curând vor pleca și cocorii...Încerc un vag regret privind copacii și cerul...Numai poeții pot exprima această dulce melancolie și numai ei scriu  despre  iubiri și umbre, plecări și tăceri...Bate vântul toamnei și împrăstie amintirile verii care vor rămâne fixate în câteva imagini fugare: un tren care te-a dus  undeva, un aeroport animat de acel veșnic du-te vino al călătorilor, o carte poștală de vacanță...
Gata, e timpul să ne întoarcem la treburile impuse de anotimp, la culesul roadelor, la zacuscă, bulion și magiun! Toamna  e frumoasă și darnică...Să ne bucurăm încă o dată de magia ei: poezie, melancolie și dulceață de prune cu sâmburi din miez de nucă...
Bun venit, toamnă! Să știi că mi-a fost dor de tine!

 Janina, Jurnal, 1 sept.2013